Românii și-au înșelat adversarii, pe plan internațional, ori de câte ori au putut. Golgheteri de carton, meciuri dubioase, jucători folosiți ilegal, toate se regăsesc în arsenalul cu care ne prezentăm la întâlnirea cu fotbalul mare
Serialul despre blaturile fotbalului românesc atinge astăzi, pentru a doua oară, dimensiunea internațională a fraudei naționale.
Falsurile și înșelăciunea din întrecerea internă, ajunse filosofie de viață, s-au revărsat peste granițele țării, România ajungând celebră pentru capacitatea de a contraface realitatea. Mai multe episoade, toate petrecute înainte de 1989, au afectat grav credibilitatea fotbalului nostru, dar și a unor jucători altfel foarte valoroși, care n-ar fi meritat ștampila de trișori. Episodul Ghetelor de Aur fabricate în România și fotbalistul căruia i s-a falsificat vârsta pentru a juca la Mondialele de tineret din 1981, încheiate cu bronz pentru tricolori, vor fi tratate mai jos.
Cazul titlului european la juniori sub 19 ani, câștigat pe fals în 1962 de România prin folosirea unor fotbaliști cu vârstă mai mare decât cea admisă, nu este – din nefericire – singular, ci doar ilustrarea unei mentalități care a pus în centrul sistemului de valori impostura.
În anii care au urmat, seria șmecheriilor făcute de conducătorii fotbalului românesc pentru a obține necinstit recunoaștere internațională a continuat în ritm susținut.
„Ghetele de Aur”
Dudu Georgescu: 33 goluri (sezonul 74-75), 47 goluri (sezonul 76-77) În alte sezoane: 21 goluri (73-74), 33 goluri (74-75), 31 goluri (75-76), 47 goluri (76-77), 24 goluri (77-78), 13 goluri (78-79) – toate la Dinamo
Rodion Cămătaru: 44 goluri (sezonul 86-87) În alte sezoane: 9 goluri (82-83), 17 goluri (83-84), 18 goluri (84-85), 8 goluri (85-86) – toate la Craiova; 44 goluri (86-87), 17 goluri (87-88), 15 goluri (88-89) – toate la Dinamo Dorin Mateuț: 43 goluri (sezonul 88-89) În alte sezoane: 16 goluri (85-86) la Corvinul, 11 goluri (86-87) la Corvinul (5) și Dinamo (6), 17 goluri (87-88), 43 goluri (88-89), 9 goluri (89-90), 5 goluri (90-91) – toate la Dinamo
Record mondial
Seria incredibilă a lui Cămătaru Et. 28 (24 mai): Argeș – Dinamo 0-2 Un gol din penalty Et. 29 (31 mai): Dinamo – Corvinul 3-3 Trei goluri Et. 30 (3 iunie): Oțelul – Dinamo 3-3 Trei goluri, ultimul din penalty Et. 31 (13 iunie): Dinamo – Moreni 2-3 Două goluri Et. 32 (18 iunie): Sportul -Dinamo 5-4 Patru goluri Et. 33 (21 iunie): Dinamo – Jiul 6-2 Cinci goluri, a ratat un penalty Et. 34 (25 iunie): Rapid – Dinamo 4-3 Trei goluri Bilanț: 21 de goluri în 7 etape jucate în 33 de zile
După „Gheata de Aur” meritată din 1975, cea din 1977 a fost obținută cu un număr record de goluri, neegalat vreodată de vreun alt fotbalist
În 1975, Dudu Georgescu, unul dintre cei mai buni atacanți pe care i-a avut vreodată fotbalul românesc, devenea golgheterul Diviziei A, cu 33 de goluri marcate în 31 de partide pentru Dinamo.
Performanța îl propulsa pe primul loc în topul celor mai prolifici fotbaliști europeni, iar publicația L’Equipe îi acorda prestigiosul trofeu „Gheata de Aur”. Pe vremea aceea, francezii foloseau un criteriu simplu de departajare: numărul de goluri înscrise, fără a se ține cont de alte criterii, cum ar fi dificultatea campionatului.
Prima „Gheată de Aur” câștigată de fotbalul nostru a fost reală. Dinamo avea o echipă puternică, a câștigat titlul, iar Dudu Georgescu a beneficiat de coechipieri care i-au valorificat calitățile. Mircea Lucescu povestea, în „Mirajul gazonului”, că întreaga echipă a muncit pentru golgheterul său, personal Lucescu centrându-i de nenumărate ori pentru ca Dudu Georgescu să-și valorifice detenta formidabilă și excelenta lovitură de cap. La aceste atuuri reale s-a adăugat, în unele meciuri, și complicitatea adversarilor din „Cooperativa” pe care Dinamo o pusese în funcțiune.
Peste Eusebio, Gerd Müller și Van Basten
Doi ani mai târziu, însă, s-a trecut de la sublim la ridicol. Dudu Georgescu avea să fie scos din nou golgheter, în 1977, de data aceasta însă cu un număr record de goluri, 47! Nimeni, niciodată, n-a mai reușit în campionatelele Europei să înscrie de atât de multe ori, deși pe lista câștigătorilor acestui trofeu se regăsesc nume de legendă: Eusebio (42 de goluri în 1967-1968 și 40 în 72-73), Gerd Müller (38 de goluri în 69-70 și 40 în 71-72), Ian Rush (32 de goluri în 83-84), Van Basten (37 de goluri în 85-86). Dudu Georgescu a înscris de 47 de ori în cele 31 de etape în care a jucat, ceea ce înseamnă o medie de peste 1,5 goluri pe meci!
Mateuț, ultima Gheată românească: Ultimul „tun” al fotbalului românesc a venit chiar înainte de Revoluție
Doi ani mai târziu, povestea s-a repetat cu Dorin Mateuț (foto), care a câștigat și el „Gheata de Aur”, cu 43 de goluri. De data aceasta, n-a mai fost nevoie de o cursă contracronometru în finalul sezonului, pentru că Dinamo crescuse atât de mult în valoare, încât își surclasa restul rivalelor din Divizia A (cu excepția Stelei) fără mari eforturi. În plus, mecanismul aranjamentelor funcționa la turație maximă, iar sincopele erau foarte rare.
Steaua: trei încercări, „doar” o „Gheată de Bronz”
Nu numai Dinamo s-a ocupat de asemenea lucruri. La „Gheata de Aur” au încercat să ajungă și alte echipe din România. Steaua s-a străduit să-l bage la înaintare pe Victor Pițurcă. Din trei tentative (29 de goluri în 1985-1986, 34 de goluri în 1987-1988 și 23 de goluri în 1988-1989), o singură dată, în 1988, a reușit să ia „Gheata de Bronz”. O a treia echipă „cu epoleți”, Victoria București, a încercat să propulseze, de asemenea, un om în topul european. Marcel Coraș a înscris 36 de goluri în sezonul 1988-1989, dar n-a putut să-l concureze pe Dorin Mateuț, de la „sora mai mare” Dinamo.
Esticii, specialiști în falsuri
Scandalurile provocate de români, bulgari și ciprioți au dus la suspendarea „Ghetei de Aur” între 1991 și 1996
Nu numai România s-a ocupat cu astfel de potlogării precum „fabricarea” de producții-record de goluri.
Esticii se specializaseră în astfel de golgheteri de carton. Începând din 1967, de când L’Equipe a înființat „Gheata de Aur”, și până în 1991, când trofeul a fost suspendat tocmai din cauza scandalurilor, bulgarii, românii, ciprioții și turcii (la care s-au adăugat și niște recorduri dubioase ale portughezilor) s-au abonat la distincție. Așa a fost posibil ca, alături de celebrități precum Gerd Müller, Eusebio, Krankl, Wim Kieft, Ian Rush și Van Basten să se poată făli și anonimi ca Petar Jekov, Georgi Slavkov și Sotiris Kaiafas. Nici reușitele argentinianului Hector Yazalde (46 de goluri, Portugalia, 1974) și turcului Tanju Colak (39 de goluri, Turcia, 1988) nu sunt în afara suspiciunilor.
În 1991, trofeul a fost suspendat după ce Ciprul a anunțat că un jucător din campionatul intern a înscris 40 de goluri, deși statistica oficială consemna doi fotbaliști, amândoi cu câte 19 goluri!
În 1996, când s-a reluat decernarea premiului, s-a instituit un nou sistem, cu un punctaj mixt, alcătuit atât din numărul de goluri, cât și din coeficientul de dificultate al fiecărui campionat în parte. Din acel moment, esticii au ieșit din calcule.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER